OAMGMAMR Brașov

Oameni care schimbă limitele profesiei

Există oameni care își construiesc o carieră. Și există oameni al căror parcurs ne face să privim altfel posibilitățile unei profesii.

În această serie ne propunem să descoperim personalități care au marcat nursingul prin ceea ce au făcut, prin deciziile pe care le-au luat și, mai ales, prin felul în care au dus mai departe ceea ce au învățat în profesie. Nu vom urmări doar funcții, titluri sau performanțe. Ne interesează poveștile din spatele lor: alegeri, schimbări de drum, momente de curaj și acea dorință de a continua să înveți, chiar și atunci când ai ajuns deja departe.

Al doilea episod este despre Sarah Mullally – asistent medical, fost Chief Nursing Officer for England și, din 2026, prima femeie care ocupă funcția de Archbishop of Canterbury.

Sarah Mullally: un drum care a început în nursing

Sarah Mullally s-a născut în 1962, în Woking, Anglia. Și-a început cariera în sistemul britanic de sănătate, National Health Service (NHS) – Serviciul Național de Sănătate al Marii Britanii, ca asistentă medicală, specializându-se în îngrijirea pacienților cu cancer. Experiența de la patul pacientului i-a oferit nu doar competențe clinice, ci și o înțelegere profundă a ceea ce înseamnă îngrijirea într-un moment de vulnerabilitate. Mai târziu, avea să vorbească despre această perioadă ca despre o experiență care i-a influențat fundamental felul de a privi serviciul față de ceilalți.

Parcursul său profesional a evoluat rapid. În 1999, la doar 37 de ani, Sarah Mullally a fost numită Chief Nursing Officer for England – directorul național pentru nursing al Angliei, funcție de conducere în cadrul Departamentului Sănătății. Era cea mai tânără persoană numită vreodată în această poziție. Rolul nu mai presupunea îngrijirea directă a unui pacient, ci responsabilitatea de a contribui la dezvoltarea profesiei de nursing și la elaborarea politicilor de sănătate la nivel național.

Trecerea de la practica clinică la nivelul deciziei naționale este una dintre cele mai importante etape ale parcursului său. Experiența acumulată în îngrijirea pacienților nu a fost abandonată, ci dusă într-un alt spațiu: acolo unde deciziile pot influența modul în care este organizată și susținută profesia pentru mii de asistenți medicali.

În 2005, pentru contribuția sa deosebită, a primit distincția Dame Commander of the Order of the British Empire (DBE), una dintre distincțiile importante acordate de monarhia britanică pentru contribuții remarcabile aduse societății.

Până aici, povestea ar putea fi deja una remarcabilă despre o asistentă medicală care a ajuns în cea mai înaltă poziție de conducere a nursingului din Anglia. Dar parcursul lui Sarah Mullally avea să ia o direcție pe care puțini ar fi putut-o anticipa la începutul carierei sale.

În 2001, Sarah Mullally a fost hirotonită și a început un nou capitol profesional, în cadrul Bisericii Anglicane. În anii care au urmat, a ocupat mai multe poziții de responsabilitate, devenind în 2015 Bishop of Crediton și, în 2018, prima femeie Bishop of London.

 Iar în 2026, parcursul său a ajuns la un moment istoric: Sarah Mullally a devenit al 106-lea Archbishop of Canterbury și prima femeie din istoria de peste 1.400 de ani a acestei funcții.

La prima vedere, între salonul de spital și Catedrala din Canterbury pare să existe o distanță enormă. Și totuși, privind parcursul lui Sarah Mullally, observăm ceva important: nu toate schimbările de drum înseamnă renunțarea la ceea ce ai fost.

Într-un discurs susținut după nominalizarea sa pentru funcția de Archbishop of Canterbury, Sarah Mullally a vorbit despre faptul că experiența sa de asistent medical a continuat să îi influențeze vocația. Imaginea pe care a folosit-o – aceea a îngrijirii și a „spălării picioarelor” – leagă explicit experiența sa de nursing de felul în care înțelege serviciul față de ceilalți.

Poate că aici se află una dintre cele mai frumoase lecții ale acestei povești.

Nursingul ne formează în multe feluri. Ne învață să observăm ceea ce alții nu observă, să rămânem lucizi atunci când situația devine dificilă, să comunicăm, să lucrăm în echipă și să fim prezenți pentru un om atunci când are cea mai mare nevoie de noi. Aceste lucruri nu rămân în urmă atunci când schimbăm secția, specialitatea sau chiar domeniul profesional. Ele devin parte din noi.

Iar experiența lui Sarah Mullally arată că ceea ce învățăm la patul pacientului poate avea valoare mult dincolo de patul pacientului.

Nu trebuie să știm de la început unde vom ajunge

Pentru un asistent medical aflat la început de carieră, este aproape imposibil să știe cum va arăta parcursul său peste 10, 20 sau 30 de ani. La început, drumul poate însemna lucruri simple și foarte concrete: prima tură, primul pacient dificil, prima procedură făcută cu emoție sau primul curs la care mergem pentru că vrem să înțelegem mai bine ceea ce facem.

Cu timpul, însă, pot apărea alte posibilități: o specializare, un master, cercetarea, educația, coordonarea unei echipe, leadershipul sau chiar un domeniu pe care astăzi nu ni-l imaginăm.

Nu există un singur traseu corect.

Parcursul lui Sarah Mullally este un exemplu în acest sens. În 1999 devenea Chief Nursing Officer for England, după o carieră începută în nursing. În 2001 a fost hirotonită ca preot, alegând un nou drum profesional, dar fără să lase în urmă experiența și valorile formate în îngrijirea pacienților. În 2018 devenea prima femeie Bishop of London, iar în 2026 prima femeie numită Archbishop of Canterbury.

Privit retrospectiv, traseul poate părea extraordinar de bine conturat. Dar niciunul dintre pașii următori nu era, probabil, complet vizibil atunci când îl făcea pe cel anterior.

Poate că aceasta este una dintre lecțiile importante pentru fiecare dintre noi: nu trebuie să avem de la început harta întregului drum. Este suficient să știm că vrem să continuăm să creștem.

Să învățăm. Să acumulăm experiență. Să avem curajul de a încerca. Să ne schimbăm direcția atunci când descoperim că putem contribui într-un alt fel. Și, mai ales, să nu confundăm schimbarea cu abandonarea drumului parcurs până atunci.

Experiența pe care o acumulăm nu se pierde atunci când alegem o direcție nouă. Dimpotrivă, poate deveni fundamentul următoarei etape.

Poate că nu știm unde ne va duce nursingul. Dar putem alege ce fel de profesionist devenim pe parcurs.

Iar uneori, un drum început la patul pacientului poate ajunge mult mai departe decât ne-am fi imaginat la început.

Lumea asistenței medicale | Cu și despre oameni

Aceasta este a doua poveste din seria dedicată personalităților care, prin parcursul și contribuția lor, au influențat evoluția nursingului.

Continuăm să descoperim oameni care au dus experiența din nursing către educație, cercetare, leadership și reprezentare profesională. Pentru că, uneori, privind parcursul altora, înțelegem mai bine nu doar cât de departe poate ajunge un asistent medical, ci și cât de multe direcții poate avea propria noastră profesie.